marți, 5 iunie 2012

Fondul de pensii

 Vom munci până la 80 de ani - si asta pentru ca fondul de pensii l-au delapidat smecherii, si nu mai au e unde sa plateasca pensii, asa ca cine ajunge la 80 ani mai primeste pensie, cine nu la revedere. Dar stau si ma intreb la fondul de somaj nu s-a umblat pentru ca de la 50 ani nu mai vad pe nimeni sa angajeze fosile :) 

 


Criza datoriilor din zona euro demonstrează că guvernele din lumea întreagă trebuei să accepte că populaţia trebuie să muncească mai mult, pe măsură ce speranţa teoretică de viaţă creşte.

Vârstele de pensionare vor urca spre 70-80 de ani, apreciază directorul general al colosului american AIG, Robert Benmosche.

"Vârstele de pensionare vor trebui să urce spre 70, 80 de ani. Astfel, pensiile şi serviciile medicale se vor încadra în buget. Lumea va munci mai mult, ridicând povara de pe tineret", crede Benmosche (68 de ani), citat de Bloomberg.
Şeful AIG apreciază că o eventuală ieşire a Greciei din zona euro ar fi un eventual dezastru pentru ţară, care trebuie împiedicat cu orice preţ de liderii europeni.

Nu există o ieşire uşoară din criză, afirmă Benmosche, care spune că guvernul grec trebuie să convingă poporul să muncească mai mult.

Grecia are o vârstă medie efectivă de pensionare de 59,6 ani, printre cele mai scăzute din Europa, în timp ce durata medie de viaţă este de 81,3 ani, potrivit datelor Bloomberg. Or, 20 de ani pentru a te bucura de viaţă pare o cifră prea mare, inacceptabilă pentru establishmentul global.

Majoritatea ţărilor europene au decis în ultimii doi-trei ani, majorarea vârstei de pensionare, în condiţiile în care economiile naţionale susţin tot mai greu bugetele de pensii.

Situaţia în România nu e deloc roz: până în 2010, existau 32 de pensionari la 100 de angajaţi. În 2020, vor fi 40 de pensionari la suta de angajaţi. Până în 2060, numărul de pensionari este aşteptat să-l depăşească pe cel al angajaţilor într-o proporţie de 109%.

În condiţiile unei progresii alarmante a numărului de pensionari faţă de cel al persoanelor active, nici România, nici Occidentul în general, nu par capabile să adop­te singurul pachet de măsuri care poate salva situaţia: încurajarea unei politici de creştere a natalităţii.

Dimpotrivă, iată că so­luţiile sunt căutate în prelungirea vieţii active până în pragul morţii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu