Solidaritatea Ultrasilor

Ieri am vazut pentru prima oara la stiri imaginile cu oamenii care sunt sinistrati/sechestrati in propriile case din cauza zapezilor.Credeam ca mie imi este greu cu un morman de zapada de 2 metrii dar se pare ca sunt mic copil. Totodata ieri am sesizat ca sutele de miliardari pe care tara ii are sunt linisiti si isi vad in continuare de viata fara a fi impresionati de aceste imagini. Ma gandeam ce ar insemna pentru un miliardar care isi cumpara un costum de 5000-10000 de euro ca acesti bani sa ii aloce pentru acesti sinistrati. Ce ar insemna ca fufle astea bogate care cumpara genti de 10000-15000 de euro sa doneze acesti bani, sau sa inchirieze 2 utilaje sa le trimita acolo. As vrea sa zic ca e nepasare dar... nu e nesimtire. Nu pot sa il sufar pe JIJI dar se pare ca iar e ingurul care s-a implicat, dupa episodul Vadu Rosca cand credeam ca e doar campanie electorala.
Felicitari ultrasilor care s-au implicat si care pentru o zi au uitat de echipa favorita, de palmares, de culori, de rivalitate. Cum zicea cineva acum ceva timp , in timpul protestelor din piata Universitatii, inainte de a fi ultrasi sunt cetateni/locuitori ai acestui oras/tari
FELICITARI

Ieri, de dimineaţă, ultraşii s-au întâlnit pentru o nouă deplasare.Totul a pornit în Colentina, cu o chetă. Nu au mai fost bani de beri, nu a mai fost "şpaga pentru naşu'", banii au fost pentru pâini, conserve sau apă.

  În mâini, în loc de torţe, au fost lopeţi, iar versurile cu "azi ardem şoseaua" nu au mai fost dedicate echipei, ci oamenilor. Celor de sub nămeţi, de la Cotu Ciorii, de la Cilibia. Şi fularele, pentru prima oară, au fost folosite pentru a ţine de cald. Şi încă un amănunt. Jandarmii nu au mai stat în faţă cu bastoanele la vedere. Şi ei au avut în mâini lopeţi, nu au împărţit procese verbale, ci sfaturi. "Hai, câte cinci, cinci de la noi, cinci de la voi. Fiecare grup la câte o casă". E vocea aburită a unui ofiţer care de data asta nu numără pe nimeni la urcarea dubă. Acum, organizează "atacul" asupra unei dune de zăpadă care a cotropit cămăruţa a doi bătrâni. După care începe "meciul". Primul adversar, o casă cu zăpada până la antenele care pe vremuri prindeau bulgarii. Se vede geamul, iar din ea un om cu ambele picioare amputate rupe întunericul cu pâlpâiala unei lumânări. Un profesor care de frig şi-a rupt parchetul şi l-a pus pe foc. În curând se lasă seara, doar zăpada nu se lasă.

Unul dintre tineri îşi trage fularul roş-albastru de la gât şi, în chederul portbagajului, desface o cutie de pate. Rupe un "colţ" de pâine şi îi întinde unei siluete parcă siameze. "Poftim frate". Ieri, "fratele" avea la gât un fular alb-roşu!