Evadarea din criza

Vom ieşi din criză când vom dori să evadăm din ea

Jurnalistic vorbind, 2011 a fost un an extraordinar. Au fost atât de multe evenimente, s-au pus în discuţie atâtea sisteme, pieţe, tabuuri, cutume, personaje, ţări întregi încât totul a devenit dramatic.

Euro mai are 10 zile de trăit, Statele Unite intră în faliment, marile bănci se vor duce una după alta în groapa istoriei, capitalismul este la ultima suflare, Marx a înviat , europenii va trebui să lucreze precum chinezii dacă vor să mai existe etc.

Dar în timpul acesta, în care guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, se întreabă încotro ne ducem şi nu are un răspuns, după cum chiar el a spus după ce s-a întors din cercurile puterii în care se învârte, jos "în stradă" se inventează noi produse şi servicii care ne schimbă viaţa, vin peste noi alte generaţii care consumă "viaţa" într-un alt mod. Visele, aşteptările şi viziunea lor preşcolară schimbă lucrurile şi îndreaptă lumea. Inconştient. Când Bill Gates a început Microsoft, acum 30 de ani, visul lui era ca pe fiecare birou să existe un calculator, iar pe fiecare calculator să ruleze programul lui. Între timp, PC-urile îşi trăiesc ultimii ani, iar laptopurile câştigă teren. În anii 90 a ieşit telefonul mobil, sub formă de "cărămidă". Acum îl pierzi prin buzunar şi-ţi este frică să te atingi de el întrucât poate face atât de multe lucruri încât eşti deja pierdut pentru noua lume.
E sfârşitul capitalismului pentru că se prăbuşeşte Europa socială şi pensionară, America fără scrupule, Grecia trândavă, Italia dolce far niente, Spania cu somnul de prânz, euro prea tânăr, dolarul fără acoperire, băncile lacome, piaţa liberă care nu formează lumea echitabil ci naşte şi accentuează extremele, bogaţi şi săraci? Va fi sfârşitul capitalismului dacă cei care conduc acum ţări, companii, şcoli etc. nu se vor îngriji ca peste ani să le ofere celor care se nasc, trăiesc şi respiră tot ce e nou , locuri de muncă pe măsura speranţelor şi aşteptărilor lor. Nu este totul numai tehnologie, ce-i drept, dar ea duce lucrurile înainte. Şi visele. Că poţi realiza ceva. Indiferent ce este acela. De la o prăjitură diferită până la un produs cu totul revoluţionar. Vom trăi cu ştirile crizei încă mulţi ani. La noi criza a tăiat prima dată extrema de sus, apoi ne-a trimis în cealaltă extremă şi sperăm ca 2012 să aducă un fel de echilibru. Iar de aici să înceapă creşterea. În România nu este dezastru, nici economic şi nici politic. Dar nici nu putem fi Germania. Nu este în ADN-ul nostru. Nemţii nu dau 1 milion de euro la vrăjitoare pentru că nu au de unde. La noi, banii au venit din neant pentru o clasă şi au avut de unde să plătească "să moară duşmanii sau să aibă noroc la afacerea aia". Aşa e viaţa noastră de zi cu zi. Azi suntem îndatoraţi cu probleme, griji, credite, datorii, mâine aruncăm cu bani în maşini, case, Valentino, Gucci, că doar nu au deschis magazine degeaba.
Aşteptăm ca schimbarea societăţii, a economiei, să vină de la clasa politică, de undeva de sus, dar de acolo nu va veni niciodată paşnic. Îl injurăm pe Băsescu, dar Ponta şi Antonescu nu ne inspiră încredere, aşa că aşteptăm să vină de undeva un alt lider. Iar alţii noi nu sunt pentru că nu vor să fie.

Clasa de business comentează în surdină, de pe margine, dar nu vrea să iasă în ring, să lupte parte în parte cu cei de la putere.
Şi atunci cum să se schimbe lucrurile, pe cine să voteze oamenii? Iar societatea este prizoniera şi a politicienilor şi a oamenilor de afaceri. Şi până la urmă a noastră. Asta-i România anului 2011.
Dar undeva în această toamnă în Timişoara, într-un incubator de afaceri, adică un etaj într-o clădire, am asistat la o discuţie între un grup de programatori/softişti, adică cei pe care nu-i înţelegi ce fac şi cum fac. Sunt Bogdan (cred că aşa îl chema), sunt încă la liceu şi vreau să fac un joc/program în care să-i adun pe oameni afară, nu în faţa calculatorului. "Vreau să fac", asta-i fraza care-l duce înainte. Şi toţi din acel incubator doreau să facă ceva şi chiar făceau. Nimeni nu ştia dacă va avea succes, dar teama de eşec şi de necunoscut sigur nu exista în agenda lor. Iar şeful lor, al incubatorului de afaceri spunea aşa ca o realitate că acum se duce să recruteze viitori antreprenori la liceu, pentru că cei de la facultate sunt deja luaţi de multinaţionale.
Dar până una alta, premierul Boc şi Guvernul trebuie să aprobe bugetele şi pierderile companiilor de stat. Incubatoarele de afaceri nu au loc pe ordinea de zi. Şi aşa am mai pierdut un an cu reforma statului pe post de drapel public şi contemplând ceea ce se întâmplă în extern.
Vom ieşi din criză când vom dori să evadăm din ea şi din prizonieratul pe care-l apărăm. Şi când guvernul nu-şi va mai propune să se reformeze pe el şi pe stat, ci să dezvolte incubatoarele de afaceri. Reforma adevărată de acolo vine.
Să aveţi sărbători fericite şi un an bun!
Urmează un an electoral plin de promisiuni.